Introducere

Am sa relatez mai jos experienta personala legata de eviscerarea oculara si protezare. Fac aceasta pentru inainte de interventie am cautat informatii despre ce si cum este de fapt, nu am prea gasit si imi dau seama acum, dupa, ca mi-ar fi fost de folos. Fiind vorba de o relatare personala facuta in graba, stilul neacademic si eventualele greseli de typing va rog sa le scuzati. De asemenea site-ul acesta free facut in 5 minute.

Persoana in cauza, subsemnatul, este barbat, 43 de ani, fara probleme de sanatate, stare fizica foarte buna, grad de ipohondrie aproape zero.

Mi-am pierdut vederea ochiului drept in copilarie, la varsta de 10 ani, deci cu mai bine de 30 de ani in urma, un accident copilaresc cu un obiect taios. Dupa ce s-a incercat recuperarea vederii prin interventi chirurgicale si aceasta a esuat, ni s-a recomandat pastrarea globului ocular si nu protezarea sa la acel moment. Pastrarea ochiul natural, care din punct de vedere estetic arata onorabil, a fost o decizie normala intrucat pe de o parte, trecuse destul timp de la accident si simpatia oculara nu se manifestase, deci putea fi pastrat si, deasemenea, la acea vreme tehica de protezare oculare era nu era prea avansata. Evident, ochiul natural nu avea nevoie de intretinere, nu prezenta nici un discomfort, etc. Cu ochiul stang vad inca perfect, de nota 10.

Asa au trecut 30 de ani de vedere monoculara, viata absolut normala, aproape fara nici o problema (studii, ecrane, carnet sofer, familie, s.a.m.d.)

Insa in ultimul timp, ochiul drept isi pierduse din volum (ca urmare pleoapa dreapta era mai inchisa) si incomod (devenise meteosensibil, cateodata dureros, de ex. la strangerea puternica a pleoapelor sau fara un motiv anume) si pentru ca imi parea ca unele simptome le am simt si la ochiul sanatos, am luat in considerare varianta eviscerarii si protezarii.

La consultatie

Am fost la consultatie la unul din medicii oftalmologi din Bucuresti. Mai intai am rasuflat usurat cand ochiul stang, cel bun, a fost declarat normal si sanatos (mi s-a recomandat sa folosesc la citit sau computer ochelari +0.5 , pentru a il proteja de efort si preventiv, caci pe la varsta de patruzeci si ceva ne cam punem ochelari). Am avut surpriza -neanuntata !- de a mi se pune atropina in ochiul cu care vedeam, pentru dilatarea pupilei, pentru a imi face un examen mai extins (fund de ochi ?). Dupa picatura de atropina in ochi nu mai poti focaliza, ca urmare nu mai vezi clar deloc si asta dureaza, in cazul meu pana la 3-4 ore. Deci daca vreti sa plecati de acolo cu masina, nu se poate, nici ca pieton nu e OK, mergeti cu un insotitor si -mai ales- inainte de a va pune ceva in ochi intrebati ce vi se intampla dupa aceea.

Apoi, despre eviscerare si protezare, am inteles ca nu e o operatie dificila, ca voi obtine o estetica superioara, si ca -nu cu aceste cuvinte- mi-ar cam fi recomandata. Am programat operatia (peste circa 3 saptamani de la consultatie), unde trebuia sa ma prezint cu cateva documente: buletin/C.I., trimitere de la medicul de familie si dovada platilor la Asigurarile de Sanatate.

Am aflat ca: voi fi internat 1-2 zile, ca voi fi afectat o vreme dupa aceea - ca stare, apropo de mers la munca sau alte activitati; ca operatia consta in deschiderea si golirea continutului globului ocular, introducerea unei bile si apoi coaserea; ulterior voi purta o vreme un "conformator" dupa care se va inlocui acesta cu proteza, customizata. De asemenea m-am informat cat am putut de pe internet despre acest subiect. Am gasit pe youtube si o operatie filmata, insa nu o recomand celor usor impresionabili.

Va recomand sa puneti medicului, legat de interventie, orice intrebari simtiti nevoia. Eu unul ma simt mai linistit cand sunt informat.

Ca nota de subsol, am observat tendinta medicilor, in general, de a se comporta cu pacientul, pe de o parte, ca si cum acesta atunci cand are o oarecare afectiune devine si usor caduc, si, pe de alta parte, nelinistile, ingrijorarea sau emotiile pacientului nu au mare importanta atata vreme cat ei isi fac treaba foarte bine. Aceasta se intampla probabil si din cauza suprasolicitarii sistemului medical din mandra noastra tara. 

La spital

M-am prezentat la spital - Spitalul Clinic de Urgente Oftalmologice Bucuresti - intr-o luni dimineata, ora 8. La parter, intr-o camera este o doamna careia ii dai documentele mentionate anterior si iti face hartiile de internare. Apoi echiparea: am constatat o oarecare busculada la vestiar, care ar fi durat pana la o ora, asa ca m-am echipat in pacient in toaleta de la parter si am urcat pe sectie.

Pentru ca nu stiam daca anestezia va fi totala sau locala, fusesem sfatuit (de o terta parte, chirurgi) sa vin nemancat, chiar, daca se poate, sa nu mananc si seara precedenta pentru a-mi fi mai usor la iesirea din anestezie. Asa ca eram nemancat (si nebaut cafea).

In sectie am constat o aglomeratie neasteptata. Nu mi s-a gasit un loc cu pat, mi-a fost promis pe mai tarziu, probabil dupa ce se faceau externarile din acea zi. Asa ca am ramas o vreme pe hol pe un scaun; am fost interceptat de unul din medicii tineri (rezidenti?) consultat rapid, inregistrat si trimis sa-mi fac 2 analize: un eco al ochiului - la parter, analiza a sangelui la etajul 7. Astepti liftul, astepti la coada la analize ... gata. Apoi sunt directionat catre micul magazin medical de la parter de unde cumpar firele necesare operatiei si, de la farmacie, picaturile de dupa (Vigantol si TobraDex). Dupa miscarile acestea, din nou, am asteptat. Si am putut observa banda rulanta pe care medicii operau. Era un flux continuu de pacienti chemati si mai tarziu adusi pe scaunul cu rotile pansati la un ochi. Foarte rar cate o targa, cu un copil anesteziat total. Majoritatea erau cu operatii de cristalin, operatie rapida.

Pe la ora 13, mi s-a recomandat sa mananc ceva, ca mai am de asteptat, sunt programat la operatie mai tarziu si ca anestezia e locala. Ok, am mancat ceva si din nou asteptare ... pana aproape de ora 16 cand brancardierul mi-a strigat numele. Am urcat la etajul 3, unde erau salile de operatie. Aici, din nou, oameni la coada, inca 30 de minute si in sfarsit intru.

Anestezia si Operatia

In cabinetul de anestezie, o camera mica cu trei paturi pe care erau intinsi pacienti, pentru ca inainte de anestezie am avut primit intravenos o fiola de PerfAlgan (ti se pune o branula), am avut ocazia sa vad in ce consta aceasta procedura. Anestezistul face 3-4 injectii in globul ocular si vecinatatile acestuia, cu pauze intre ele. Aceste injecti nu sunt dureroase in sensul uzual (in afara de intepatura propriu-zisa) ci, pentru ca se introduce lichid in globul ocular, il umfla si produce o senzatie neplacut surprinzatoare de presiune in ochi. Tot ce ai de facut este sa te relaxezi si sa urmezi indicatiile anestezistului. Adica, de exemplu, la prima injectie, in pleoapa inferioara, sa privesti in sus, sa fixezi ferm un punct (pe tavan - vei fi intins pe pat) si sa te uiti la el fara sa clintesti privirea chiar daca senzatiile devin neplacute. Fiecare injectie dureaza doar cateva secunde asa ca trebuie sa rezisti consolandu-te ca "mai e putin si gata"). Deci: rabda nemiscat, privirea absolut fixa, ca trece repede. Procedura se repeta de inca 2-3 ori in alte puncte din zona ochiului, insa urmatoarele sunt mai usor de suportat poate pentru ca stii deja la ce sa te astepti sau pentru ca anestezia incepe sa-si faca efectul. In pauze ti se da un guguloi, un bolovan, o biloi rece cu care sa iti presezi ochiul. In final anesteziatul are un ochi normal si unul umflat cat un mar. Perfuzia cu analgezic pe care am facut-o a fost un bonus si m-a ajutat (probabil) sa trec mai usor atat peste procedura anesteziei cat si prin operatie. Intrebati deci inainte medicul si anestezistul daca si cum puteti obtine asa ceva -la mine a fost PerfAlgan 100ml - sau ceva similar ca sa va fie mai usor.  Anestezistul verifica daca mai poti misca ochiul de operat. Cand nu-l mai poti misca esti gata. Totul dureaza circa 20 de minute si nu e chiar asa de rau. Din camera de ATI esti strigat la un moment dat si purtat pe picioare pe masa de operatie.

Te culci pe masa, intins, esti pregatit, dezinfectata zona ochiului, pe fata ti se pun niste cearceafuri (la mine verzi) prin care poate intra lumina, si operatia incepe. Insa, evident, iti dai seama de ce se petrece doar din discutiile purtate in jurul tau sau siluetele intrezarite prin cearceaful de pe fata, pentru ca nu simti aproape nimic. Spun aproape pentru ca simtul tactil al zonei ramane totusi activ asa ca simti cand se racaie ceva, cand se sprijina de fruntea sau nasul tau, etc. Medicii mai vorbesc cu tine, tu le raspunzi. Daca ai intrebari pertinente ai putea sa le pui dar nu uita ca oamenii aia lucreaza in capul tau asa ca nu e tocmai bine sa-i deranjezi cu palavre. Cel mai greu e sa stai nemiscat toata operatia, care dureaza, cred, in jur de o ora (?). Asa ca daca simti nevoia sa te misti, sa-ti intinzi vre-un os sau articulatie, trebuie sa prinzi o mica pauza de activitate si sa ceri voie sa te rearanjezi putin. Cred ca aproape jumatate din timp, a doua jumatate, a fost coaserea, inchiderea operatiei, strat cu strat.

Subliniez: nu simti nimic, nu te doare nimic, doar ca e plictiseala mare si nemiscare (e bine sa veniti pregatiti cu cateva subiecte de meditatie pregatite).

Cand esti gata (repet, circa o ora operatia mea), cearceaful e indepartat, ti se pune un pansament mic pe ochi, esti luat cu scaunul cu rotile si dus de brancardier la salon. Eu unul ma simteam foarte bine in acel moment, ma putea duce si la masina, sa plec. Am ramas in aceasta stare de bine inca vreo 5 ore cat efectul anesteziei era activ. Am putut observa, pipaind tampla, in acest timp cum incet, incet, incep sa simt cu piele de langa spranceana sau ochi. Deci pana pe la ora 23 totul a fost bine merci, moment in care A TRECUT ANESTEZIA !

Asta e partea ce mai interesanta: Dupa operatie

Am inceput sa simt o durere (senzatia uzuala) slaba si am inteles ca incepe perioada de dupa. Surprinzator, urmatoarea senzatie (peste 15 minute) a fost una care m-a condus la toaleta pentru treaba mare. Cam aiurea sa faci treaba asta fara sa te incordezi (ca esti proaspat cusut si orice efort iti amplifica durerea de la ochi) insa natura rezolva ea astfel de dileme. Apoi a venit GREATA.

Din cate mi-am dat seama, in afara de faptul ca ai fost taiat -deci ar trebui sa te doara ceva- , ca interventia a fost la cap - si iti va induce o durere de cap - , ca ai fost otravit de substantele introduse in tine - si astea te fac sa nu te simti bine -, biluta introdusa in rana proaspata iti aduce o intreaga gama de noi senzatii neplacute, pana se acomodeaza in noul lacas. Aceste senzatii, mai greu de descris, se contopesc armonios in simfonia de perceptii neplacute de dupa operatie si se vor atenua treptat in zilele (sau saptamanile) ce urmeaza.

Insa atunci cand a trecut anestezia, greata a fost problema. Am varsat de cateva ori si trebuie sa mentionez ca atunci cand ai o astfel de contractie in prezenta durerii de cap si a ochiului dureros, lucrurile se prezinta altfel decat stiati. Pe scurt, in doar o ora de la trecerea anesteziei eram un zombi cu tensiunea scazuta care pedula intre pat, toaleta si cabinetul asistentei de garda care, plina de solicitudine, a incercat sa-mi atenueze simptomele cu pastile, apoi perfuzii si, mai tarziu, cand nu mai stiam de mine si respiram cu greutate si parca si inima avea ceva de zis, a adus un medic de la ATI; mi-au bagat inca ceva (!) in vena si, tarziu, am putut adormi(sau mai degraba lesina). Calvarul a tinut pana pe la orele 2 - 3. A fost si ramane cea mai proasta noapte din viata mea.

Am aflat apoi ca, in general, "evisceratii fac nasol dupa operatie". Nu e neaparat de la anestezie, caci cei cu operatiile de cristalin n-aveau astfel de probleme, sforaiau din plin. Nu afirm ca neaparat ca toti "evisceratii" fac ca mine. Insa e clar ca greata, probabil varsaturile si senzatiile de la biluta sunt un factor comun, asa ca fiti pregatiti pentru astfel de neplaceri. Acum ma gandesc ca daca as fi fost operat devreme in acea zi, sa zicem ora 9, iesirea din anestezie s-ar fi petrecut la o ora mai cumsecade, 15-16, nu in toiul noptii, si macar aveai un suport psihic ca mai e cineva in spital care sa se ocupe de tine.

A doua zi dimineata, o noua paleta de senzatii. Evident, cei doi ochi se misca sincron (ca doar vrem mobilitate, nu?) si atunci cand iti vei misca privirea sau vei focaliza departe-aproape, senzatiile de la biluta vor fi accentuate. Ca urmare vei dori in perioada urmatoare sa stai cu ochii inchisi iar daca trebuie sa vezi, iti recomand sa te uiti tot timpul drept in fata, fara sa focalizezi privirea. Starea de slabiciune, durerea de cap si de biluta raman dar se atenueaza, asa ca Nurofenul va fi prietenul tau pentru saptamanile ce vin.

Asadar, am fost consultat rapid de medic, perfuzii [inclusiv acel ceva (!) pentru greata] si mi s-au pus picaturi de trei pe zi (tratament care va continua o luna de acum incolo). Mi s-a recomandat sa mai stau o zi internat (la cum ma simteam, pentru mine era evident), zi pe care am petrecut-o zacand. Nu am putut sa mananc aproape nimic in primele 3 zile de dupa. Mi s-a recomandat sa consum lichide multe ca sa elimin substantele bagate in mine asa ca am incercat. Recomand sa aveti periuta de dinti si o pasta aromata puternic, guma de mestecat, Tic-Tac, etc. pentru ca in primele zile substantele medicale introduse in tine produc un gust bizar si incarca limba. De asemenea, pentru ca in salon probabil veti sta impreuna cu alti indivizi pe care nu veti dori sa-i auziti nici conversand, nici sforaind, va recomand sa veniti dotati cu -nu glumesc, eu mi le-am adus si bine am facut- casti antifonice (costa 25 lei la raionul de protectia muncii si sunt un life-saver in astfel de situatii). Va trebui sa evitati sa va culcati pe partea ochiului operat si asta va limiteaza numarul de pozitii in care veti zacea. Daca aveti probleme cu spatele, cu coloana, aveti grija cum si cat stati rasuciti.

A doua zi a trecut ca prin ceata, nu atat de repede pe cat mi-as fi dorit.

In ziua urmatoare, gata, sunt externat. In cazul in care te-ai simtit macar in parte ca mine, e obligatoriu sa vina cineva sa te ia. Am constatat instalarea, in plus fata de ce e scris mai sus, unei fotofobii -adica nu suporti lumina- asa ca am facut economie de vedere, am stat cu ochii inchisi de cate ori am avut ocazia. Nu va speriati, toate aceste lucruri neplacute au disparut, treptat, in perioada urmatoare.

La externare iei cu tine picaturile -la mine: Vigantol si TobraDex- si trebuie sa ti le pui de trei ori pe zi. Acum, nu uita, ai un ochi proaspat operat care nu mai arata ca un ochi obisnuit, l-ai avut umflat cat un mar (si umflatura este extinsa in zona ochiului) si nici nu te simti prea bine. Cand iti scoti bandajul prima data, inainte sa te uiti in oglinda sau in privirile celor din jurul tau aminteste-ti ca e doar o stare intermediara, temporara, o faza in drumul spre rezultatul final. Oricum, nu e mare lucru, si, daca nu poti sa ti le pui singur, celui care iti pune picaturile ai putea sa-i reamintesti asta. Spun nu e mare lucru cand ma refer la un ochi eviscerat, in loc sa fie un ochi, alb cu o buina colorata, e roz, fara bulina, sau chiar un pic mai rosu, ca doar este dupa operatie.

In zilele urmatoare, incet-incet, senzatiile "de biluta" s-au estompat, starea generala s-a imbunatatit, greata s-a disipat. Insa chiar si dupa doua saptamani se intampla, de exemplu, ca atunci cand mancam sa prefer sa ma uit prin farfurie si nu in farfurie pentru ca senzatiile "de biluta" sa nu se simta prea tare; oricum in primele doua saptamani a trebuit sa mananc repede, singur, fara miscare si discutii in jur si sa plec rapid de la masa, si apoi sa stau putin intins in pat, nu inteleg exact de ce, insa altfel apareau pregnant senzatii neplacute.

Dupa o saptamana de la operatie am fost consultat din nou de medicul care m-a operat care s-a uitat la ochi si a zis ca e bine si ca peste inca o saptamana -deci la doua saptamani de la operatie- sa ma duc la cei care urmeaza sa faca proteza. Tratamentul cu picaturi a mai durat o vreme.

Conformator si Proteza

In cele doua saptamani ochiul operat este acoperit de un bandaj, un petec lipit desupra ochiului cu leucoplast, banda adeziva. Intrucat pentru punerea picaturilor vor fi lipite si dezlipite de trei ori pe zi timp de doua saptamani de pe obraz, frunte sau tampla, va recomand sa cumparati cele mai bune materiale, o banda adeziva care sa nu se lipeasca prea tare, sa se dezlipeasca usor si sa nu lase lipici pentru ca pielea poate avea de suferit (cred ca cele din matase ar fi cele recomandate); iar pansamentele, de asemenea, sa nu lase ate care sa atarne si sa gadile. Ochiul operat, sub bandaj, pe care il puteti deschide dar nu veti departa pleoapele la fel de mult, pentru ca nu are acelasi volum ca unul normal, poate prezenta un oarecare discomfort asemanator unui ochi uscat care ustura sau poate parea ca simtiti genele intoarse.

La firma care face proteze oculare - Iris Optic din Bucuresti, pe care v-o recomand fara rezerve - la prima vizita mi s-a pus peste ochiul operat un conformator. Ce e un conformator? Are forma unei scoici sau, daca vreti, e ca o lentila de contact mare, este alba (ca chiuveta sau frigiderul), usoara, dintr-un material asemanator plasticului, si are rolul de a pregati, de a da forma (conFORMAtor) cavitatii unde va sta proteza. Pentru ca acest conformator umple sau completeaza volumul pana la cel al unui ochi normal si pentru ca este neted si se muleaza pe biluta din ochi, este foarte placut (ciudat, nu?) sa ti-l pui. Bandajul devine optional (si probabil inutil) picaturile din tratament se pun peste conformator asteptand apoi putin mai mult, ca sa se prelinga pe sub pleoape. Deci prima vizita la protezare se aplica in mod placut un conformator si se revine peste doua saptamani. Trebuie notat faptul ca atunci cand esti cu conformatorul pe ochi nu esti prezentabil - ai un ochi de un alb nenatural - si daca vei iesi in public vei atrage priviri incomode. De aceea, in urmatoarele 4 saptamani cat veti purta conformatorul, sa aveti la indemana ochelari de soare, colorati, sau daca nu-i aveti, inchideti ochiul sau mijiti ochii. Cu siguranta, cand va veti plimba seara prin mall cu ochelari de soare, vor fi destui care vor crede ca faceti fite, dar asta nu e o problema.

Conformatorul se va comporta ca un pantof nou. La inceput, in cazul meu in prima seara, m-a apasat putin, mi-a produs un discomfort ca o presiune pe ochi, insa din a doua zi nu l-am mai simtit. Treaba conformatorului consta si in asta, sa te apese pe ochi putin, sa ajungi, in 6 saptamani de la operatie, la o forma si un volum stabile ale ochiului.

Am revenit peste doua saptamani (deci la o luna de la operatie) la control la Iris Optic si pentru a mi se pune alt conformator, unul mai grasut.

Trebuie sa remarc ca ochiul, dupa operatie, se dezumfla. Si daca la aplicarea primului pleoapele erau deschise, departate ca la cel sanatos, dupa doua saptamani, cele ale ochiului operat erau vizibil mai inchise. Cel de-al doilea conformator le-a departat din nou si din nou, in prima seara, m-a apasat putin ca un pantof nou.

La scoaterea si punerea conformatorului nu e nimic de semnalat (iti duci privirea acolo unde ti se spune) singura mentiune este lacrimarea abundenta (in cazul meu) asa ca va recomand sa aveti servetele sau batista la indemana cand mergeti acolo.

Interesant, peste inca o saptamana, pentru ca mi-a intrat un fir de praf sau de par in ochiul operat si nu a vrut sa iasa (cred) nici cu picaturi sau alte manevre gravitationale, m-am frecat la ochi. De fapt m-am frecat pe langa ochi. Si pentru ca stateam putin aplecat am avut surpriza de a-mi iesi conformatorul. Cum nu stiam cum se pune la loc, nu mai facusem asta niciodata, a trebuit sa fac un drum din nou la Iris Optic sa-mi puna conformatorul la loc. Pentru ca isi facuse treaba bine, am primit un conformator nou, si mai grasut. Deci pentru a preintampina obligativitatea unei vizite la Bucuresti cereti sa fiti instruiti ce sa faceti si cum sa puneti conformatorul la loc in situatia improbabila a iesirii lui.

Si uite asa au trecut patru saptamani de purtat conformator, cu ochelari de soare la indemana.

Pentru confectionarea protezei va trebui sa va rezervati cateva -patru- zile. Intrucat procesul de producere a protezei este o combinatie de stiinta, mestesug si arta, si utilizeaza in unele etape metoda incercarilor succesive va trebui sa fiti disponibili, ca facand parte din acest proces. Veti fi privit in ochi de multe ori pentru comparatia irisului, ca desen, culoare si dimensiune, veti proba de mai multe ori conformatoare si veti vede indeaproape unele faze ale creearii protezei. Ca sa nu va plictisiti luati-va ceva de citit, de ascultat, de facut, caci e un proces migalos si veti sta 3-4 ore fara vreo activitate solicitanta care sa va umple timpul.

Dupa cele patru zile proteza a fost gata si epopeea eviscerarii si protezarii, in total aproape sase saptamani, s-a incheiat. 

Sunt incantat de proteza mea si, bineinteles, daca pun in balanta pro si contra, am decis corect sa fac lucrurile descrise mai sus.